Suntem visele lui Dumnezeu. Sa ne pastram curati.

Articol publicat in: Familie


Fetita mea Daria Anamaria a murit la nastere. Nu stiu dc. si nu voi sti niciodata.
Dar pentru mine ea a existat si nu voi accepta ideea de a nu vorbi lumii despre ea.
Voi face un proiect prin care voi incerca sa schimb opinia oamenilor despre sarcina , despre relatia parintilor cu copilul aflat in pintec si despre curajul de a aduce pe lume un copil.
Am ramas marcata de felul cum ne trateaza unii medici: ” A murit?! Lasa, faci altul! Esti tanara. Poti!”
As vrea sa stiu, daca ar fi fost vorba de fiica lor, s-ar fi comportat la fel.
Am vazut cum sunt tratate femeile in spital. E inacceptabil. Mi-a murit copilul, dar nimeni nu a refuzat sa imi ia banii. Defapt gresesc, au fost vreo 3 persoane. Medicul meu si 2 asistente . In rest, nu a contat nimic. Nu ii judec. Stiu, e saracie si cand propriul tau copil iti plinge acasa, accepti acei bani. Nu regret decat ca nimeni nu a facut ceva pentru copilul meu. Am cheltuit milioane pe analize si totul era ok. Dar copilul meu a murit. De ce? Nu stiu. Ma simt foarte vinovata, pentru ca nu mi-a fost rau o secunda si am fost extrem de fericita in timpul celor 35 de saptamani de sarcina.
Sunt eu de vina? Copilul meu a murit pentru ca nu l-am meritat? Sau ce s-a intamplat? Nu voi sti niciodata.
Ce stiu foarte sigur e ca o voi iubi mereu. Si pentru mine Daria Anamaria a existat si va exista mereu.
Posted by on noiembrie 20th, 2010 at 19:49


 

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X